o nucă m-a prins în sine
pentru a mă supune edenicii torturi
embrionar
cotorul de foc s-a mirat de prezenţa mea
piatra a început a picura
şi a eliberat un ţipet de demenţă
nu m-am oprit
nu s-a oprit
am semnat pe ultima hârtiuţă a sfintei cărţi
arhanghelii au râs hidos
în timp ce sub rădăcinile împlântate adânc în aer
s-a mai rătăcit un soare
m-am jucat cu firele celor trei
până am dat de foarfecă
zâmbind am tăiat aţele
ochiul bulbucat a fugit de la ele
şi s-a suit într-o piramidă
ra nu l-a putut alunga
din cauza datoriei tot mai verzi
mi s-a făcut silă şi am spart
nuca
noaptea m-a cuprins
duminică, 22 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu