Absolutul

ai vazut noaptea
ţi-ai muiat mânele în ea
pe degetele tale au rămas
culorile nopţii

ai vazut lumina 
ai vrut să-ţi moi mânele în ea
dar degetele tale erau noapte
nu le-ai putut găsi

ai plâns şi te-a umplut amarul
ai fugit drumurile cerului
ai obosit şi ai adormit

ai visat cuvântul
mânele ţi-au răsărit
mânele ţi-au devenit lumină

Mitul

ai visat oraşul Tar
avea străzile pline cu zâmbete calde
de după-amiază primăvăratică
avea poame şi licori divine
te desfătau mirosurile sale
erai plin
ardeai în armonia ta

te-ai trezit

ai sfâşiat Cartea Sfântă
cu ochii
ai ars-o cu nările
mintea ta a sodomizat
toate cuvintele
ţi s-a părut că amarul tău
e plin
şi oglinda băltoacei sale
zace în întunericul gândirii

Jadorowski te-a privit prin fereastră
şi acum zâmbeşte înţelegător

cine va ajunge în oraşul Tar
va visa cu ochii deschişi
cine va ajunge în oraşul Tar
va iubi
cine va ajunge în oraşul Tar
nu va mai fi

Început

am deschis ochii
fugea spre mine
era senin
l-am prins în braţe
l-am cuprins
m-a cuprins
am deschis mintea
eram în braţele Lui
trupul îmi era blajin
m-am simţit ou
mi-a zâmbit
a mirosit a flori de măr
mi-am adus aminte
de clipa păcatului
mi-am ascuns palmele
în faţă şi am plâns
ochii
mi s-au scurs
m-a cuprins
şi m-a stropit cu sângele-i
de pe tâmplele înspinate
m-a compătimit
şi m-a iubit
mi-a arătat copacul
m-a servit el însuşi
m-am topit
am intrat în ţărână
sevă am fost
măr
cunoaştere
cuvânt

Păcatul/Maestrul

ai pictat ploi
până când acidul lor
ţi-au şters amprentele degetelor
ai fumat ţigări
până când fumul lor
ţi-au umplut plămânii cu negru
ai pictat ploi cu mucul de ţigară

ai băut cognac
până când tăria lui
ţi-a dizolvat creierii în miros de crizanteme
ai iubit femeia până când iadul ei
ţi-a umplut golul şi rutina
ai băut cognacul şi-ai mirosit femeia

ai iubit rutina
ai strâns revoluţii
ai oprit toată materia în tine
ai visat cu ochii închişi
şi visând ai mai închis odată ochii

ţi-ai amestecat degetele cu părul
te-ai smuls violent locului
şi ai plâns
ai ars de viu pe toate rugurile lumii
ai însetat toate pustiurile
ai îngheţat toţi gheţarii
ai înfometat toate supermarketurile
unde să te mai cauţi?

îţi mulţumesc ţie
mărule
m-ai ucis
L-ai ucis

Vedeniile lui Ioan

m-am încâlcit
în sârmele ghimpate
de pe frunţile hristoşilor
răstigniţi pe furcele caudine

un tanc mi-a şoptit
că unchiu-meu a vândut deja
cerul
pe 50 de steluţe
şi l-a arat cu 13 brazde
pentru a creşte ploi acide
hristoşi şi nimicuri

întunericul m-a cuprins
m-am înspăimântat
şi la ceas de deşertăciune
mi-am smuls pupilele
şi I le-am dat Lui

mai bine e să rămân
cu ai mei
doisprezece
apostoli