Absolutul

ai vazut noaptea
ţi-ai muiat mânele în ea
pe degetele tale au rămas
culorile nopţii

ai vazut lumina 
ai vrut să-ţi moi mânele în ea
dar degetele tale erau noapte
nu le-ai putut găsi

ai plâns şi te-a umplut amarul
ai fugit drumurile cerului
ai obosit şi ai adormit

ai visat cuvântul
mânele ţi-au răsărit
mânele ţi-au devenit lumină

Mitul

ai visat oraşul Tar
avea străzile pline cu zâmbete calde
de după-amiază primăvăratică
avea poame şi licori divine
te desfătau mirosurile sale
erai plin
ardeai în armonia ta

te-ai trezit

ai sfâşiat Cartea Sfântă
cu ochii
ai ars-o cu nările
mintea ta a sodomizat
toate cuvintele
ţi s-a părut că amarul tău
e plin
şi oglinda băltoacei sale
zace în întunericul gândirii

Jadorowski te-a privit prin fereastră
şi acum zâmbeşte înţelegător

cine va ajunge în oraşul Tar
va visa cu ochii deschişi
cine va ajunge în oraşul Tar
va iubi
cine va ajunge în oraşul Tar
nu va mai fi