Vedeniile lui Ioan

m-am încâlcit
în sârmele ghimpate
de pe frunţile hristoşilor
răstigniţi pe furcele caudine

un tanc mi-a şoptit
că unchiu-meu a vândut deja
cerul
pe 50 de steluţe
şi l-a arat cu 13 brazde
pentru a creşte ploi acide
hristoşi şi nimicuri

întunericul m-a cuprins
m-am înspăimântat
şi la ceas de deşertăciune
mi-am smuls pupilele
şi I le-am dat Lui

mai bine e să rămân
cu ai mei
doisprezece
apostoli

Rugăciune

înlemnit
rămas-am de lumină
am tras flămând
ţărâna neagră în plămâni
scoarţa-mi a început
să cadă de la sine
rădăcini am prins

luminat
mi-am explodat inima
mâinile mele
vlaga mi-au scurs-o
am dat la o parte
hârtiuţele colorate şi
piatră am rămas

împietrit
un soare rostogolindu-se
s-a oprit la genunchiu-mi
înfipt în ţărâna moale
paseri s-au zdrobit
de crucea de pe pieptu-mi
aţe de fum
umplutumi-au privirea

ostenit
am început să zbor